Musafirul de  Emil Garleanu

În lungul campiei arse, pustii, se înalța doar un singur palc de salcii ce ocrotesc, sub umbra deasa a crengilor despletite, un izvor din care și ele își sug viața. Izvorul curge subțire, întinzand în fața, ca pe o naframa, o balta mica, pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cate o raza de soare.

În frunzișul salciilor acestora se strang stoluri întregi de pasari, de stau ziulica întreaga sa se adaposteasca de caldura cotropitoare. Privighetori, scatii, macalendri, sticleți, floreni, cate și mai cate alte neamuri de zburatoare, toate își gasesc aici salașul. E un ciripit, un piruit, spre seara, de te crezi în rai. Nimeni altcineva nu calca sub acest umbrar singuratic. Și pasarile traiesc ca-n împarația lor…

Azi e o zi înabușitoare. E în iulie. Aerul unduleaza, pare ca-i rasufletul pamantului ostenit de alergatura lui prin haos. Pasarile se cobor pe fiecare clipa sa ia în gura cate o picatura de apa din izvorul rece care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței.

Din pricina dogoarei, mlaștinile sunt uscate peste tot. Și bietul viețuitor se topea; amețit de caldura, o lua într-un noroc înainte, încotro l-o duce soarta. Și, cand se credea pierdut, zari cu ochii lui mici, roșii, fara de gene, cu ochii lui cei îngropați în grasimea capului, palcul ademenitor de salcii. Îndata și-a îndreptat ratul spre ele, cum își îndreapta luntrea botul spre țarm, și-o porni într-acolo. Cand a ajuns și-a dat de balta, se repezi, nebun de bucurie, gonind pasarile, care zburara înfricoșate. Se afunda, pana la urechi, în balta, apoi închise ochii, rasufland cu pofta aerul racoritor.

O libelula sosi, zburand zglobie, și, crezand ca deasupra apei e o floare, se lasa, ușoara, pe ratul trandafiriu. O înfiorare dulce, neînțeles de placuta, gadili sufletul musafirului pentru întaia data în viața lui, și, fericit la culme, prinse a guița lung și ascuțit. Libelula, vazand ca se înșelase, zbura, înfricoșata. Iar pasarile ascultara cat ascultara zgomotul acesta, apoi, toate, într-un gand, împanzira, care-ncotro, largul campiei încropite.